- a nu avea astâmpăr
- to be fidgetyv. şi a avea argint viu în vine .
Română-Engleză dicționar expresii. 2013.
a nu avea astâmpăr
Look at other dictionaries:
astâmpăr — ASTẤMPĂR s.n. sg. Odihnă, linişte, tihnă, pace. ♢ Fără astâmpăr = a) loc. adv. necontenit, întruna; b) loc. adj. neastâmpărat. [var.: (pop.) stấmpăr s.n.] – Din astâmpăra (derivat regresiv) … Dicționar Român
loc — LOC, locuri, s.n. I. 1. Punct, porţiune determinată în spaţiu. ♢ loc. adv. Din (sau de pe) loc = de acolo de unde este sau se află cineva, stând nemişcat, fără a se deplasa. În (sau pe) loc = a) pe aceeaşi bucată de pământ, acolo unde se află… … Dicționar Român
mâncărici — MÂNCĂRÍCI s.n. (fam.) Mâncărime. ♢ expr. A avea mâncărici = a nu avea astâmpăr, a nu putea sta liniştit. A avea mâncărici la limbă = a fi foarte vorbăreţ. – Mâncare + suf. ici. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 MÂNCĂRÍCI s. v.… … Dicționar Român
stare — STÁRE, stări, s.f. 1. Situaţie în care se află cineva sau ceva; mod, fel, chip în care se prezintă cineva sau ceva. ♢ expr. A fi în stare (să...) = a putea, a fi capabil să... (Rar) Faptul de a sta într un anumit fel; poziţie a corpului; postură … Dicționar Român
astâmpăra — ASTÂMPĂRÁ, astấmpăr, vb. I. refl. şi tranz. 1. A (se) linişti, a (se) potoli, a (se) domoli, a (se) calma; a (se) cuminţi. 2. A scădea sau a face să scadă (în intensitate), a înceta sau a face să înceteze. [var.: (pop.) stâmpărá, vb. I.] – Din… … Dicționar Român
mânca — MÂNCÁ, mănấnc, vb. I. tranz. 1. A mesteca un aliment în gură şi a l înghiţi; a folosi în alimentaţie, a consuma. ♢ expr. A (nu) avea ce mânca = a (nu) avea din ce trăi. A mânca pâinea cuiva = a fi în slujba cuiva; a se folosi de binefacerile… … Dicționar Român
fâţâi — FÂŢÂÍ, fấţâi, vb. IV. 1. tranz. şi intranz. (Despre animale, păsări) A mişca repede coada (într o parte şi în alta). 2. refl. A se mişca încoace şi încolo, fără astâmpăr sau fără rost; a se foi2. – Fâţ + suf. âi. Trimis de RACAI, 21.11.2003.… … Dicționar Român
sta — STA, stau, vb. I. intranz. I. 1. (Despre oameni şi animale) A se opri din mers, a rămâne pe loc; a se întrerupe dintr o acţiune, dintr o mişcare, dintr o activitate etc.; (despre aparate, mecanisme, dispozitive) a se opri din funcţionare, a nu… … Dicționar Român
umbla — UMBLÁ, úmblu, vb. I. intranz. I. 1. A se deplasa dintr un loc în altul; a merge (I 1), a circula (1). ♢ expr. A i umbla cuiva ceva prin gură = a nu şi putea aminti pentru un moment de ceva care îi este extrem de familiar, de cunoscut. (pop.) A i… … Dicționar Român
şedea — ŞEDEÁ, şed, vb. II. intranz. 1. A se afla aşezat pe ceva; a sta jos. ♢ expr. A şedea (ca) pe ghimpi (sau pe foc, pe ace) = a fi nerăbdător şi îngrijorat; a fi grăbit să plece. A şedea pe comoară = a fi foarte bogat şi zgârcit. 2. A lua loc, a se… … Dicționar Român
popas — POPÁS, popasuri, s.n. 1. Oprire pentru odihnă în timpul unui drum mai lung; şedere mai îndelungată într un loc (în timpul unei călătorii). ♦ (pop.) Pauză în timpul unei activităţi; odihnă. ♢ loc. adj., adv. Fără popas (sau popasuri) = neîncetat,… … Dicționar Român
